Parintii lui Matei ne-au anuntat ca au resusit cu sprijinul dumneavoastra sa stranga toti banutii necesari achizitionarii implantului cohlear .
Va multumim ca ati participat in aceasta campanie si ca ati fost alaturi de familia Mortu .
Matei Stefan a venit pe lume in urma cu aproape 2 anisori, pe 29 ian 2008, un copil mult dorit, simteam ca ne lipseste ceva din viata atunci cand am luat hotararea de a-l avea pe el, si intradevar asa a fost, Matei Stefan ne-a umplut viata, sufletele, atat noua cat si familiilor noastre.
S-a nascut normal, un nazdravan de 4.300 g si 52 de cm, evolutie normala, un copil extraordinar, care traieste inca de la nastere totul cu intensitate maxima, doarme cand este vorba de dormit, mananca cand e vorba de manca iar nazdravaniile pe masura.
Pana la varsta de un an de zile s-a comportat din punctul nostru de vedere normal, gangurea precum copiii de varsta lui, spunand chiar mama si tata aratand clar catre noi.
Dupa un an de zile ne astepatam sa auzim ceva mai clar, ne astepatm sa urmeze si celelate cuvintele, silabe specifice acestei perioade, au trecut 2, 3 luni si nu aveam nimic nou. Intre timp ne-am interesat si noi si l-am testat prin diverse mijloace(batut din palme, tv la volum mare) mai mult sau mai putin obiectiv.
La 1 an si 4 luni am mers la neuropsihiatru, psiholog, copilul era dezvoltat orespunzator din punct de vedere psihic apoi la o perioada scurta, aproape de varsta de 1an si 5 luni facand investigatii specifice pentru depistarea problemelor de auz, am aflat diagnosticul lui Matei Stefan, hipoacuzie neurosenzoriala sever profunda, un diagnostic care ne-a lasta fara cuvinte, copilul nostru nu auzea, reactiile lui de dinainte de aflare erau doar de pura imitatie.
Toata lumea din jurul nostru s-a prabusit, au urmat zile in sir de informare, de citit pe internet, consultat medici si tot ce ne-a stat in putinta. Ne-am ridicat si am luat-o de la capat mai bine ca niciodata, mai motivati ca niciodata, hotarati sa facem ce e mai bine pentru copilul nostru. Plini de optimimsm dar si realisti in acelasi timp am inceput recuperare lui Matei Stefan cu ajutorul protezelor auditive si orelor de logopedie dar rezulatatele din pacate nu au aparut.
Singura sansa ca Matei Stefan sa se dezvolte normal, sa se integreze in societate, este implantul cohlear, o minunatie a stiintei care face posibil acest lucru de 20 de ani incoace. Cu ajutorul familiei, colegilor de serviciu, cunostintelor, necunoscutilor am strans o parte din suma, dar pana la suma finala de 22.350 Euro mai avem un pas, un pas pe care speram sa-l facem impreuna.
Multumim din suflet pe aceasta cale celor care ne-au ajutat si care vor sa mai contribuie la reusita noastra
Conturi BCR – Agentia Secuilor
Titular cont: Mortu Madalina
Cont in lei: RO 40RNCB 066 706 504 671 0001
Cont in Euro: RO 90RNCB 074 606 504 671 0001
Madalina Mortu
0742.217.405
Madalin Mortu
0740.120.567
.]]>Minunea s-a intamplat la Spt. Coltea ,unde a fost operata de o echipa de medici din care a facut parte si domnul dr. Stamate Marian.Starea ei dupa operatie este foarte buna , de altfel a si fost externata ieri .
Multumim tuturor care s-au interesat de acest caz !
Ea va fi operata luni 01.02.2010 ,la spitalul Coltea din Bucuresti de o echipa de medici din care face parte si domnul Dr. Stamate Marian . Implantul de care va beneficia Cozmina este Med El.Vom reveni cu informatii (cum a decurs operatia , starea fetitei ,etc) saptamana viitoare.
…… povestea fetitei care are nevoie de ajutorul vostru , Cozmina Stefania trimisa de matusa ei
Ne-am casatorit acum 7 ani ,la 3 ani de la casatorie am avut parte de cea mai mare bucurie de pana atunci s-a nascut Cozmina Stefania a fost un copil dorit dar inca de la nastere medicii ne-au spus ca nu va trai .
Nascuta prematur la 7luni si avand foarte multe probleme : o greutate de 1,6 kg , hipoxie perinatala moderata ,sepsis neonatal cu E.coli ,bronhopreumonie sindrom hemoragipar si hemoragie intraventriculara gradul I-II .
La o luna si jumatate a fost diagnosticata cu retinopatie de prematuritate in urma caruia a fost necesara fotocoagularea cu laser ,repetata la ochisorul stang la 2 luni . Dar Dumnezeu a vrut ca acest copil sa traiasca.
Dar de parca nimic nu ar fi deajuns dupa ce am rezolvat toate aceste probleme se intampla ceva ciudat, fetita noastra avea un an si nu incepuse sa vorbeasca . Am hotarat sa facem investigatii am mers la spital si n-i s-a dat un dignostic mai crunt ca cele de pana acum hipoacuzie neurosenzoriala bilaterala profunda adica copilul nostru nu auzea . In urma diagnosticului am facut o protezare dar fara rezultate .
Domnul Doctor specialist ORL Stamate Marian cand ne-a vazut asa descurajati , ne-a spus ca are o sansa mare de recuperare si ca poate ajunge la un auz normal cu ajutorul “implantului cohlear”. Nu putem descrie ce a fost in sufletul nostru de parinti la iesirea din cabinet.
Deoarece din punct de vedere financiar nu stam foarte bine , iar costul unui astfel de implant se ridica la peste 22000 euro avem nevoie de ajutorul dumneavoastra . Cozmina este un copil frumos ,vioi si dornic sa se exprime si prin cuvinte nu numai prin gesturi . Din pacate momentan nu poate dar suntem siguri ca vom reusi.
Dar cum veniturile familiei sunt impartite intre o rata bancara si traiul de zi cu zi, nu-si pot permite aceasta suma “extraordinara” m-am gandit sa fac un apel din inima pentru copii , catre oamenii cu o inima mare. Imi este greu mie care sunt matusa ei dar parintilor ei, cand vad ca vrea sa spuna ceva si pe chipul nu se vede doar mima si tristetea ca nimeni nu-o intelege. Doamne cum se face ca unii parinti isi omoara copii, unii ii ignora ii lasa in voia sortii si unii se chinuie sa-i creasca, sa-i educe sanatosi.
Eu nu am copii dar acum si mie si sotului ne este teama. Va rog sa-i dam Cozminei bucuria de a auzi si de a invata sa vorbeasca. AJUTATI-MA!
Va multumim din suflet pentru sprijinul acordat .
Puteti discuta cu familia Fufa ( parintii Cozminei ) din comuna Ogrezeni, Judetul Giurgiu, Numarul 1106,la numerele de telefon 0766730191 sau 0732397394 .
.]]>
Dragii nostri,
Tinem sa va multumim inca o data pentru imensul ajutor ce ni l-ati dat astfel incat micuta noastra printesa sa poata fi operata, ca mai apoi sa poata auzi si sa poata vorbi ca orice alt copil. Sa ne bucuram si noi atunci cand o vom striga si ne va raspunde, cand va auzi toate cuvintele de dragoste ce i le adresam zilnic, cand va auzi si ea tot ceea ce o inconjoara, de la sunetele naturii la sunetele muzicii, la tipetele prietenilor ei la tot ce inseamna zgomot pe lumea asta.
Acum am sa o las pe Luana sa va povesteasca cum a fost experienta operatiei.
Salut! Mami m-a rugat sa va povestesc cum a fost la operatie, dar eu zic ca am facut o calatorie pe taramul Imparatului Verde de unde mi-am luat in primire “prinzatorul de sunete”. Abia astept sa vad cum am sa-l folosesc, cred ca va fi foarte frumos, vad eu ca mami, tati, bunicii si toti prietenii isi misca buzele cand imi zic cate ceva, dar eu inca nu pot intelege tot ce spun, abia astept sa vad ce-mi zice in fiecare zi catelul de la bloc, si mai sunt si niste pasarele care tot isi misca ciupul lor. Lasa , lasa ca am sa aud eu tot ce vreti sa spuneti si sa vedeti si cate am sa va spun eu. Dar sa revin la calatoria mea la Imparatul Verde. Asa deci am plecat cu mami si tati spre un oras mare Bucuresti nu am vazut prea multe ca eu sunt micuta si am mai tras un pui de somnic in masina. Am ajuns cu bine la destinatie , parintii mei ii zic spitalul Marie S. Curie, dar eu stiu ca aia este Imparatia Verde. Acolo am mai intalnit o pitica speciala ca mine, pitica Deea. Ne-am imprietenit foarte repede si ne intelegeam bine. Am pornit impreuna sa exploram imparatia, am gasit si lucruri interesante , chiar o chestiuta simpatica pe care ne urcam sa vedem cat de greute suntem. Mergand noi pe acolo ne-am intalnit cu zana Piculina, ne-a luat si pe noi piticele si pe parintii nostri sa vorbim. Nu am inteles prea mult din ce vorbeau ei, dar cand ne-a zis ca suntem urate am inteles si nu prea mi-a convenit asa ca i-am zis si eu cate ceva bineinteles in limba mea, sper sa fi inteles. A doua zi am vazut o gramada de albinute ce misunau pe acolo, care mai de care mai colorate, una din ele a venit la un moment dat si mi-a dat cateva picaturi care sincer m-au cam molesit. Dupa o vreme a venit o alta albinuta sa ma ia de la mami din brate, imi venea sa plang dar eram cam ametita, dar am vazut-o pe mami ca ii dau lacrimile , mi-a dat un pupic dulcic si ea si tati si apoi am plecat cu albinuta intr-o sala luminoasa unde erau doi Imparati verzi , zana Piculina si multe albinute. Eu asa am vazut doi oare pentru ca eram ametita?????????? Zana Piculina s-a apropiat de mine m-a mangaiat pe obrajor si mi-a dat sa miros o floricica, dupa care am adormit. Si am visat tare frumos. Dupa o vreme m-am trezit tot cu zana Piculina si armata ei de albinute ce roiau in jurul meu si imi dadeau tot felul de leacuri sa fiu bine ziceau ele. Parca am vazut doua ca m-au intepat cred ca alea erau cam rautacioase. A venit si mami si tare m-am bucurat sa o vad, era cam trista asa ca am incercat sa o inveselesc un pic trmitandu-i un pupic dulce si sa stiti ca i-am facut si cu ochiul , dar nu am lasat-o sa ma atinga, ca am uitat sa va spun in sala luminoasa Imparatul Verde mi-a pus in capusor prinzatorul de sunete, si parca ma durea un pic acolo, asa ca am stat asa linistita cu mami alaturi si cu albinutele ce zumzaiau pe acolo. Zana Piculina plecase pentru ca intre timp si pitica Deea a mers in sala luminoasa si trebuia sa ii dea si ei sa miroase floricica aia minunata si sa viseze frumos. Inainte sa plece zana Piculina mi-a zis ca sunt cea mai frumoasa pitica. Au mai trecut asa repede sa ma vada si tati si alti prieteni si apoi am mai tras cate un pui de somnic stiind ca mami e langa mine si ma mangaia si parca nu ma durea nimic. Dimineata deja am mers cu pitica Deea in camera noastra si am inceput sa ma plimb voioasa pe acolo, venise si vechea mea prietena pitica Gaga care mergea si ea la Imparatul Verde. Si uite asa am stat noi acolo cateva zile , mai veneau albinutele alea pe la noi si ne intepau, eu i-am zis lui mami intr-o zi: - Mami eu cred ca unele din albinutele astea sunt de fapt niste viespi ca au prea multi tepi! Dar am fost atenta cum ne intepau ele pe noi si cand l-am prins pe tati l-am intepat si eu pe el. Mi-a povestit mami ca Imparatul Verde a vorbit cu ea si cu tati si le-a zis ca totul a mers foarte bine, “ prinzatorul de sunete” e lipit bine si peste o luna am sa incep sa aud , abia astept, sa vedeti voi ce il cert eu pe Edi atunci ca pana acum el ma certa mereu cand ne gaseam. A venit in sfarsit si ziua cand mami mi-a pregatit hainutele sa mergem acasa si eram tare fericita. Ne-am luat ramas bun de la toti din imparatie am facut si cateva poze si am pornit spre casa noastra draguta unde ma asteptau toate jucariile mele dragi, si toate rudele: bunici, nasici, matusici, prieteni. Si asa s-a incheiat calatoria mea in Imparatia Verde.Va pupa pitica Veselie( Luana)
Dupa cum v-ati dat seama din povestioara Luanei totul a mers bine. Operatia a iesit foarte bine, iar post operator Luana a mers foarte bine, a doua zi s-a si dat jos din pat si s-a jucat, a mancat foarte bine.
Va pupam si va tinem la curent cu toate progresele noastre.
Astazi la Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii Maria Curie din Bucuresti , fost Budimex , fetitele Luana Popa de 1 an si 11 luni si Andreea Deacu au fost supuse interventiei de implantare cohleara . De asemenea a mai beneficiat de aceasta operatie si Helena , o fetita scumpica de 5 anisori .
Echipa de medici specialisti romanao-germana a fost cea care a schimbat destinul acestor doua fetite permitandu-le ca “Drumul catre lumea sunetelor” sa devina realitate . Cei doi medici care au efectuat operaţiile de implant auditiv sunt: Prof. Dr. Roland Laszig din Germania, unul dintre cei mai renumiţi specialişti în implant cohlear din lume şi Dr. Conf. Dan Cristian Gheorghe, de la Spitalul de Copii “Marie Curie” din Bucureşti si au folosit o noua tehnologie de implant cohlear, mai precis sistemul Cohlear Nucleus 5.
“Sansele de reusita ale unei astfel de interventii sunt foarte mari, copiii isi pot recapata functia auditiva si devin capabili sa auda si sa invete sa vorbeasca, iar mai tarziu, cand vor deveni adulti, sa lucreze, cu alte cuvinte se vor integra in societate”,a precizat profesorul Laszig.
Va anuntam ca la orele 16 fetitele erau deja trezite din anestezie iar situatia lor esra stabila . Va multumim din suflet pentru ca ati facut acest lucru posibil .
Luana , Andreea si Helena dupa operatie ….
A fost odata, demult, un elefantel foarte curios. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: “ce maninca crocodilul seara?”
Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba:
- Ursuletule, ce maninca crocodilul seara?
- Nu stiu, a raspuns ursuletul, dar du-te la lac si vei afla.
Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta:
- Broscuto, ce maninca crocodilul seara?
- Nu stiu, a raspuns broscuta, dar du-te la lac si vei afla.
In apropiere de lac, elefantelul s-a intilnit cu sarpele boa:
- Sarpe, ce maninca crocodilul seara?
- Nu stiu, a raspuns si sarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur ca vei afla raspunsul.
Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. Elefantelul s-a apropiat de el, dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul:
- Scuzati-ma va rog, stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune:
- Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni.
Elefantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!, l-a apucat de nas, ca pe vremea aia elefantelul avea un nas ca toate nasurile, micut asa ca al tau.
Si cum se chinuia bietul elefantel sa scape din gura crocodilului a venit repede, repede sarpele boa, care se afla in apropiere si a inceput sa-l traga pe elefantel de coada. Si atita a tras crocodilul de nas si sarpele boa de coada , ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe elefantel, dar nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. Si uite asa, de atunci are elefantelul trompa.
.]]>
M-am hotarat sa va spun si eu o poveste ca semn de multumire . Momentan este o povestioara trista dar sunt convinsa ca aceste detalii se vor indrepta pentru ca am o veste foarte buna . Mi-am facut o prietena , se numeste Andreea si are doi anisori si ceva . E un pic mai marisoara ca mine dar ne intelegem de minune . In timp ce noi ne jucam frumos cu ursuletul Winny the Pooh si ne gandeam ce nazdravanii sa mai facem ….sa ne urcam pe masa de la calculator , sa mutam mobila mamei caci “am auzit noi” ca se gandeste la o curatenie , sa jumulim un picutz pisicul de la scara sau sa cercetam ce comori stau ascunse in sertarele de la noptiera , mami si tati au povestit una alta cu parintii Andreei .
Astfel , spuneau ei ….
“Suntem familia Deacu , avem doua fetite una de 17 ani si cealalta de 2 ani amanadoua avand acelasi diagnostic(hipoacuzie neurosenzoriala bilateral profunda).
Cea mare a fost diagnosticata la varsta de patru ani si punandu-se pe seama unei cazaturi suferite la varsta de 1,8 luni,a urmat protezarea si demutizarea facute la clinica Prof.Dr. D. Hochiota,urmeaza scoala normala este eleva in clasa a X-a la Colegiul National de Arte “Regina Maria” Constanta , la sectia grafica , dar toate acestea s-au facut cu multe eforturi.
Dupa 15 ani ,am nascut-o pe cea dea doua fetita.Pana la varsta de un an nu reactiona la anumite sunete si mi-am dat seama ca ceva nu este in regula si am decis sa facem o testare de auz la Bucuresti. In urma testarii rezultatul a fost de hipoacuzie si atunci mi sa confirmat ca si cea mare nu este din cazatura.
Am proteza-to si pe cea mai mica , dar protezarea nu este eficenta si necesita o operatie de implant cochlear. Operatia urmand sa aiba loc in noiembrie in Bucuresti fiind efecuata de un medic specialist din Germania care poate opera copii atit de mici. Costul dispozitivului este de 22.400 Eur,iar situatia noastra financiara nu ne permite achizitionarea acestui dispozitiv. De aceea vrem sa-I oferim o sansa mai buna decat celei mari sa devina un om normal din punct de vedere al auzului.”
POVESTEA ANDREEI SI A FAMILIEI EI AICI
Dupa ce le-am ” auzit ” povestea m-am gandit ca si pentru Andreea puteti scrie o poveste . Avand in vedere ca sunt un pic trista pentru ca am aflat de surioara ei ca nu a avut sansa mea sa fie implantata de micutza va rog din sufletelul meu sa o ajutati pe prietena mea si in acelasi timp sa nu-i refuzati posibilitatea sa comunice cu parintii ei asa cum timp de 17 ani surioara ei nu a reusit . In plus dupa operatie vom putea amandoua sa invatam impreuna secretele “Drumului catre lumea sunetelor “ si sa nu fiu singurica cand voi face exercitii cu d-na logoped . Toate povestile pe care le scrieti o vor ajuta pe Andreea sa auda absolut tot “ceea ce noi fetitele ” avem de comentat vis-a-vis de noul desen animat , de “Fifi si floricele “ sau noua serie din Muppets .
Puteti dona pentru ca Andreea sa auda in urmatoarele conturi :
R060MILB 000 000 000 1182341 – cont in lei
R043MILB 000 000 000 1182356 – cont in euro
deschise la MILLENNIUM BANK pe numele Deacu Ionel Adrian (tatal fetitei)
Click! Sanatate
Adevarul Constanta
Scrie in spatiul destinat comentariilor povestea ta . Pupici , Luana-Marina .]]>Cu mult timp in urma in tara ce avea sa devina America,de astazi…traia o familie simpla.Era compusa din 7 membri,mama,tata si 6 frati de diferite varste. Mezinul familiei era Will,un copilas nevinovat care nu se putea adapta nicaieri si era putin mai inchis in relatia cu cei din jur.Mama era casnica,iar tatal professor de fizica,un om care studia tot ce parea greu de deslusit.Asa a inceput si povestea,,razboiului”dintreLumina si Intuneric. Intr-o zi satui de America si de traiul parca tot mai greu,au decis sa se mute in Anglia,o tara,,rece” si putin cam,,plangacioasa”.Singurul care nu prea parea incantat era micutul Will,care se gandea ca daca aici nu a reusit sa se adapteze,cum va reusii acolo sa o faca?!
Zis si facut,peste cateva zile in preajma Craciunului,cu mic,cu mare au luat drumul Angliei,pentru a se stabili intr-un mic satuc mai retras…pentru a isi pune fiecare ordine in ganduri si mai ales parintii care doreau in acest mod sa uite de o tragedie,din trecut care nu ii lasa sa se bucure de present. Ajunsi la fatza locului,fiecare si-a ales o camera; grabindu-se fiecare sa se intsaleze in noua casa,mult mai mare decat cea pe care o lasasera in urma. La cateva zile distanta se anunta sosirea Craciunului,sarbatoarea atat de asteptata de mai toata lumea si mai ales de copii. In ziua de 24 decembrie,cu o zi inainte de Craciun,era ziua micutului Will,de care au cam uitat toti,mai putin surioara lui Gwen si fratele cel mai mare Stephen,aflat undeva in Norvegia si care i-a trimis special o curea,,speciala”,care avea mai tarziu sa ii foloseasca in lupta ce avea sa o duca cu Intunericul. Bucuros ca nu toti l-au uitat Will,avea inca un motiv in plus sa fie fericit,pe langa faptul ca Sarbatoarea Sfanta isi anunta prezenta peste inca o zi. Indreptandu-se spre camera lui s-a intalnit cu sora lui,care i-a oferit un semn special,care avea mai tarziu sa fie doar un pas spre strangerea de semen ce aveau sa indeparteze un pericol iminent,pe care il anunta Intunericul. Iar inainte de a se retrage in camera lui,el a fost intrebat care e dorinta lui,pentru ca doar era ziua lui si avea acest drept,macar o data pe an. El a raspuns ca singura lui dorinta e sa vada zapada,pentru ca nu avusese parte niciodata de ea. Seara se asternea peste micutul tinut,iar geamul camerei lui Will ramasese deschis,iar el se atipise,cand un mic fior de racoare,,incarcat” la cuprins. Iar cand s-a trezit a avut placut surpriza sa vada ca peste el in propriul lui pat. Fericit ca dorinta s-a implinit si nestiind ca zapada nu ii va fi cadoul perfect,s-a ridicat din pat si a inchis geamul. In tot acest timp Intunericul tragea de timp,pentru a nu se ivi descoperitorul de semne,pana cand el nu va dobandii puterea suprema. A doua zi de dimineata,astepta fericit ca niste sateni mai amabili sa ii aduc bradul pentru a il pregatii de sarbatoare. Erau James si John,cei care aveau sa ii fie ajutoare de nadejde in lupta ce avea sa o poarte. Acestia nici nu il cunosteau pe baietel,dar stiau ca fusese ziua lui si ii stiau numele,fara sa le fi spus cineva acest lucru. Acest aspect l-a inspaimantat putin pe micul Will,dar nu i-a acordat importanta,pana seara cand aveau sa fie invitati de niste oameni mai instariti al acelui tinut,pentru masa de Craciun. Seara si-a facut simtita prezenta,iar familia lui a pornit sa onoreze cu prezenta,invitatia care le-a fost facuta. Ajuns la castel,locul unde locuia familia Merriweather,a descoperit in casa dansilor fel si fel de aparate pe care nu le mai intalnise pana atunci. Acesta le studia pe fiecare in parte,pana in cel mai mic amanunt sa nu ii scape nimic. Plictisit de la o vreme se plimba prin casa,cand avea sa intrezareasca un chip angelic de fata,care il priviea din punctul lui de vedere insistent. Nimic mai fals,fata era prietena unui frate de-al lui,iar totul s-a limitat la schimbul de priviri si nimic mai mult. Trecand peste acest moment,Will s-a hotarat sa porneasca la o plimbare prin curtea imensa a castelului. Aici dintr-o data s-a asternut o ceata densa si intunericul era parca tot mai,,apasat”. In casa familia Merriweather,isi dadea coate cum sa faca sa ii spuna mai pe sleau micutului Will,care avea sa ii fie destinul. S-au rezumat pentru moment la stadiul de dorinta,pentru ca micutul Will disparuse. Nimeni nu stia defapt ca afara micul Will il intalnea pe calaretul intunericului,care era mult mai pregatit decat el,care era doar un copil. Stand fata in fata cu calaretul,acesta ii cerea semnul,acel semn care era doar o cutiuta primita cadou de la surioara lui si la care el nu ar fi renuntat pentru nimic in lume,
doar din acest motiv. Insistenta calaretului l-a speriat putin,iar primul instinct ii ,,spunea” sa fuga pentru a scapa,asa a si facut…dar imediat in urma lui un stol de ciori si doi caini negri,aveau s ail urmareasca. Ajuns din urma de calaret,Will a fost impins intr-o vale de unde a fost salvat de familia Merriweather care a simtit pericolul ce il pastea pe micutul Will si au ajuns exact la timp. Calaretul a batut in retragere,dar nu a uitat sa ii,,arunce” cateva amenintari micutului. Inspaimantat de cele intamplate dorea sa stie ce se intampla
si de ce tocmai lui,care nu a facut nimic. Atunci batranul Merriweather,i-a povestit asa cum se pricepea el mai bine,care este povestea alegerii Cautatorului. Batranul a inceput prin a ii spune ca este al 7-lea fiu,al celui de al 7-lea fiu,ceea ce reprezenta ca tatal lui a fost al 7-lea fiu al familiei,care avea sa aiba parte de inca 7 copii,iar al 7-lea lui copil in momentul de fata avea sa fie Will. Acum urma semnul de intrebare care l-a cuprins pe Will,cum sa fie el al 7-lea fiu,cand ei sunt 6 de toti…iar el este ultimul. Nu a primit raspunsul pe loc,ceea ce a facut ca micul Will sa porneasca in aflarea secretului,ce a dus la alegerea lui ca fiind Cautatorul. Ajuns acasa cu intreaga familie,el a dorit sa ii rapeasca
putin din timp tatalui,care a crezut ca Will dorea sa vorbeasca despre schimbarile perioadei numita pubertate. Si l-a repezit imediat,trimitandu-l sa ii intrebe pe fratii lui pentru ca sunt mai in masura s ail ajute. Dar Will nu dorea sa stie nimic despre acest schimbari si a ramas fara raspuns la ceea ce dorea sa afle. Acest refuz l-a determinat sa porneasca singur cautarile raspunsului si a ajuns in podul casei unde locuiau. Unde printre sute de lucruri aruncate ici,colo…a gasit o cutie de pantofi pe care se afla scris doua nume,cel al lui si inca nume,Tom. Deschizand aceasta cutie a descoperit o poza care
il reprezenta pe el si cel numit Tom,mai exact fratele lui. Dar in familia lui nu se afla niciun Tom si daca s-ar fi aflat asta ar fi dus la raspunsul sotilor Merriweather. Nu mai intelegea nimic,se gandea ca poate noaptea ii va fi un sfetnic bun si va reusii sa afle raspunsul. Nici noaptea nu i-a fost de mare ajutor,iar ziua ce isi facea simtita prezenta printre ,,ochiurile”geamurile,il cam ridica usor din pat. Coborand jos unde se afla toata familia,a rugat-o pe mama lui sa il insoteasca intr-o plimbare,a fost primul pas pentru a putea deschide discutia despre descoperirea raspunsului pe care il astepta. Zis si facut,dupa cativa pasi prin zapada…Will a scos poza si a intrebat-o cine este Tom?! De ce nu face parte din familie?! Si daca Tom a fost nascut inaintea lui?! Iar mama cu vocea tremuranda si cu ochii,,inundati” de lacrimi,i-a raspuns rand pe rand la fiecare intrebare. Da Tom,avea sa fie fratele lui,dar un frate pe care nu l-a cunoscut pentru ca atunci cand au fost mici,au fost lasati in grija tatalui care pe atunci studia lupta dintre Lumina si Intuneric,iar intr-un scurt moment de neatentie…fratele lui Will avea sa dispara,iar nimeni nu a aflat pana in acel moment unde a putut sa dispara. Ultima intrebare a fost si cea mai important,prin prisma faptului ca avea sa i se dovedeasca ca este al 7-lea copil,Tom nascandu-se inaintea lui la pret de cateva secunde,pentru ca erau gemeni. Pe drumul catre casa linistea era cea care ii,,conducea”.Ajuns acasa Will,a luat cadoul surorii in care a dat cu un ciocan,pentru a vedea de ce este atat de ravnit micul cadou de care nu se poate bucura. Imediat dupa strivirea lui in interiorul cutiutei,se afla o amuleta turnata intr-o forma speciala,din beton. Atunci a inteles pentru prima data ca el era alesul si de ce a fost el cel ales. De aici a inceput marea aventura,rand pe rand Will calatorea prin timp datorita faptului ca primea fel si fel de indicii,unde s-ar afla celelalte semne,pe care trebuia sa le detina ca sa poata invinge Intunericul. Mergand intr-una din zile la sotii Merriweather singurii care il intelegeau si il ascultau,a aflat ca sunt 6 semne si anume unul de apa,unul de pamant,unul de lemn,unul de sticla,unul meteorologic si ultimul se afla in interiorul unui suflet uman. A continuat cautarea pana a reusit sa stranga cele 5 semne,in tot acest timp Intunericul ii intindea capcane; de la a se dadea drept doctor si pana la a se folosii de propriul lui frate mai mare,care avea probleme de genul ca a fost dat afara de la colegiu,iar el nu spusese nimanui acest lucru…iar in schimbul semnelor ar fi primit linistea de care avea nevoie,prin faptul ca parintii lui ar fi disparut,dar nicio astfel de practica nu a dat roade. De-a lungul cautarilor zilele se scurgeau parca in favoarea Intunericului,care dobandea puteri din ce in ce mai mari,pentru ca Will nu reusea acum sa gaseasca al 6-lea semn si ultimul,care i-ar fi adus lui,familiei si oamenilor ce aveau sa le urmeze,Lumina vesnica. Cu toate cele 5 semne pe care le purta la el si-a dus familia,intr-un loc sigur asa credea el in casa sotilor Merriweather,pentru a ii ferii de razbunarea Intunericului. Activand puterile semnelor a fost dus fata-n fata cu Intunericul pe care spera sa il invinga,de partea cealalta in lumea reala familia lui incerca sa faca fatza asalturilor puse la cale de Intuneric pentru a il face sa renunte la cautari si sa ii cedeze cele 5 semne,in schimbul vietii vesnice si fiind privat de caldura familiei,lucru la care Will sigur nu ar fi renuntat niciodata. Asa s-a si intamplat,chiar daca fata cu chip angelic era ,,arma” pe care Intunericul a reusit sa o convinga sa fie de partea lui si incercand sa il faca pe Will sa creada ca ea este de partea lui si e singura care il poate ajuta…micutul a gasit in el al 6-lea semn si l-a raspus,trimitand calaretul intunericului intr-un glob de sticla la schimb cu fratele lui Tom,care se afla inchis in respectivul glob de mai mult de 14 ani. Acest lucru facand ca sa se intoarca acasa in sanul familiei care acum era intregita dupa multi ani si care avea privilegiul datorita fiului neadaptat si putin stangaci,sa se bucure de Lumina invingand Intunericul pentru totdeauna….
SFARSIT
.]]>Pentru a obtine o farama de viata
Sa o daruim,unor ingerasi de copilasi
Ce isi traiesc?ceea ce trebuia sa fie o frumoasa viata
In ruine de spitale,cu gandul la o zi mai buna
Intr-o lume lipsita de culoare?si nebuna
Asteptand vestea cea mare,o donatie de maduva
Cu totii putem naste un zambet
Pe un chip ce nu a cunoscut fericirea
Pentru un curat suflet
Sa pasim cu incredere pentru a dona
Din viata ce am primit-o?sa dam si altora
Viata din propria noastra viata
Un nou drum cu nume de speranta
Gandeste-te doar putin?
Nu ar putea sa fie si al tau copil?!
Iti spun doar atat fi mai bun?fi umil
Si vino alaturi de noi
Sa dam viata unei lumi,lipsite de culori
.]]>Pentru ca pe fiecare ii chema altfel,asa cum era si normal,bunicuta le spunea ,,pitici,, pentru ca era toti mici si jucausi ca toti copiii din lumea asta.Pe piticul cel mai maricel il chema Tibi,pe cel mijlociu Mihai iar pe cel mic Dutu.Pe micile piticute Otilia si Georgiana.Erau toti foarte fericiti cand venea vara si bunicuta iia stepta cu clatite,placinte,dulceata si bunatati din gradina.Nu era vara in care piticii sa lipseasca.Papau tot ce le gatea bunica…placinte,cartofiori fierti din aceia noi,clatitute,papanasi,inghetata cum numai bunica stia sa faca si bunul porumb fiert si copt in jaratecul de la soba de afara.Bunicut era fericita si mandra de nepotii ei.In fiecare vara dormeau in fan proaspat cosit.
Piticii erau si harnici,o ajutau pe bunicuta la treaba,aveau grija de animale si faceau o joaca din tot.Nu intelegeau de ce se plang oamenii mai mari de munca,cand totul e asa frumos.Anii treceau si in fiecare vara era la fel de frumos..se jucau mereu si erau fericiti,asa cu toti copiii din lume trebuie sa fie.Anii au ramas in urma si piticii au crescut dar bunicuta tot asa ii striga si ii alinta.Magia acelor veri v-a ramane mereu vie si clara atata timp cat bunica v-a mai fi.Dupa aceea e de datoria piticilor sa ofere ce au primit.Draga Luana aceasta este pe scurt povestea copilariei mele alaturi de bunica mea si verii mei.I-ti doresc o copilarie muuuuult mai frumoasa,daca nu macar la fel de frumoasa ca a mea.
Eu sunt piticul cu numele Otilia.
Sa cresti mare si sa fii sanatoasa.
Aceasta poveste a scrisa Luanei de Ianis28 pe www.mami.ro
.]]>