Va spun că să ştiţi şi voi: cuvintele care îmi trebuie pentru poveşti le scot din calimara.
Într-o zi, un cuvânt nu vru să iasă afară.
Tot ciocnind desperate în sticlă cu peniţa din călimară ieşiră uvintele: Politeţe, Hărnicie, Prietenie.
- Hai, spunu-ne ce cauţi!
- Îl caut pe Nu. Fără el nu pot termină povestea.
- Pe Nu? L-a luat o fetiţă în braţe şi nu-i mai dă drumul.
- Dacă, de pildă vorbi cuvântul Hărnicie, îi spune mamă:Pune masa! sau Adu apa! sau Matura! ,fetiţă spune că nu poate; are pe Nu în braţe.
- Ori dacă, vorbi cuvântul Politeţe, bunica vine de la piaţă, aducând două coşuri grele, fetiţă cu Nu în braţe nu sare să-i deschidă usa.
- Ori dacă, vorbi cuvântul Prietenie, o colegă o roagă să-i ajute la o problemă grea, fetiţei cu Nu în braţe nici nu-i pasa.
- Şi unde stă fetiţă care l-a luat pe Nu în braţe? întrebai eu.
- Te conducem noi, se oferiră cele trei.
Deşi era târziu, o găsirăm dormind. Nu, din braţe, era însă treaz:
- Nu mă întorc! zise el. Nicăieri n-am dus-o mai bine că-n braţele acestei fetiţe. Nu merg la tine, nu, nu, nu!
Chiar atunci se auzi glasul mamei fetiţei:
- Hai, şcoală-te că e târziu! Pune masă, e oră prânzului!
- Îndată! răspunse în locul fetiţei, Hărnicia. Şi cât ai clipi, aşternu masă, deschise bufetul şi scoase farfuriile. În dreptul fiecărei farfurii impături şi câteva şerveţele de hârtie.
Pe scări se auziră paşii bunicii. Politeţea nici nu aştepta s-audă bătăi la uşă. Alergă şi o deschise, luă sacoşa cu cumpărături din braţele bunicii.
Între timp Prietenia rezolvase problemă cu care venise colegă fetiţei care l-a luat pe Nu în bratea
Când fetiţă se trezi şi se dădu jos din pat, veni la mamă să şi această o lăuda:
- Tare frumos ai aşezat masă! Poftim cotorul acesta de varză.
Bunica-i dărui un măr:
- Ia-l! Eşti o fetiţă săritoare.
Colega nu se lasă mai prejos:
- Am două nuci. Una ţie şi una mie!
Fetiţă întinse mâinile să primească darurile, dar, în clipă aceea, îl scăpa pe Nu din braţe.
Eu, care atâta aşteptam, îl apucai de-o ureche şi plecai grăbit acasă. Ajuns acasă, îl aruncai pe Nu în călimară şi rugai cuvântul Paznic să-l păzească straşnic. Că să nu-l mai poată luă nici o fetiţă şi nici un băiat în braţe.

Din pacate eu nu sunt aceasta fetita , eu sunt doar …

fetita care NU AUDE .