Candva o data pe cer in multimea de stelute aprinse sa pazeasca pasii oamenilor pe pamant si trase prin stralucirea nemarginita pentru a infrumuseta chipul cerului. S-au remarcat doua stelute mai jucause care erau dornice sa cunoasca dragostea de pe pamant si cum a viata acolo jos.Dumnezeu intr-o seara linistita le-a auzit dorintele si de indata la EL le-a chemat.A trimis cel mai frumos ingeras sa le aduca in fata LUI.A doua zi in cand se crapa de ziua,cele doua stelute au ajuns in fata lui Dumnezeu,care le-a intrebat ce dorinte ascunse aveti minunate stelute?! Se uitau una catre cealalta nestiind ce sa mai spuna,parca putin rusinate pentru faptul ca le-a fost dat sa traiasca in cel mai frumos loc,iar acum sa vina cu o alta dorinta,parca parea prea mult pentru ele.Atunci Dumnezeu a luat problema in maini si le-a spus ca intr-o seara a auzit fara a dorii ce isi spuneau.In acel moement cele doua stelute s-au descatusat si nu mai conteneau din a povesti suprapunandu-se,fara a se mai intelege aproape nimic.Dumnezeu a spus sa se linistiteasca si fiecare sa isi spuna pasul pe rand,asa au si facut. Tata ceresc noi ne-am gandit ca am vrea sa cunoastem iubirea asa cum e ea pe pamant,sa traim si noi la fel ca si oamenii. Dumnezeu putin mirat,s-a uitat la ele si le-a intrebat,dar cum ati dorii sa ajungeti acolo ca sa va bucurati de acest sentiment?! Iar ele au raspuns pai sa ne dai un nume,iar apoi sa ne trimiti printre oameni,luand chipul lor si pastrand stralucirea,transpusa in frumusetea interioara si cea exterioara.Dumnezeu s-a gandit putin iar apoi a fost de acord cu ideea lor,la un clinchet de deget dorinta a luat nastere pentru prima stea. Dar la plecarea ei nu se stabilise un lucru si anume acela al numelui,apoi Dumnezeu a revenit asupra problemei si i-a spus celei de-a 2-a stea ca numele ei este Sufletica si daca se va intalnii cu el pe pamant sa stie ca pe cealalta stea o cheama Sufletel.Si la fel a disparut si Sufletica fara a mai avea ocazia sa adreseze alte intrebari.S-a trezit pe pamantul intunecat fara nimeni langa ea,cu fiecare pas pe care il facea dorul de Sufletel mai tare o apasa si o lacrima dadea sa scape de sub pleoape.Prima noapte a trecut si nimic nu anunta intalnirea cu Sufletel.El a cazut intre suflete frumoase,pentru a ii pune Dumnezeu la incercare dragostea fata de Sufletica. A intrebat in stanga,in dreapta daca nu persoanele din jurul lui erau o fosta stea,iar raspunsurile negative se scurgeau la infinit. Atunci privind in gol,din soare parca a aparut un chip frumos de printesa,dar care nu era Sufletica. Crezand ca este ea,a inceput sa ii vorbeasca…asemanarea sufleteasca era izbitoare,s-au asezat pe o banca intr-un parc,acelasi parc pe unde,,colinda” Sufletica. Dar nu s-au intalnit niciodata,chiar daca in fiecare zi amandoi umblau prin acelasi loc. Dupa ce a cunoscut acel chip frumos,Sufletel nu stia daca simte ceea ce simtea pentru Sufletica si incerca sa exploreze sentimentul unic ce il simtea. Dar nimic din ce intalnea nu recunostea,dar s-a impacat intr-un tarziu cu ideea. Dupa cateva luni se anunta la palat nunta mare,printesa se casatorea cu Sufletel,in tot regatul s-a imprastiat vestea,pana cand a ajuns si la urechile Sufleticii. Lacrimile i-au inundat fata si fara sa stea pe ganduri si-a luat cele mai frumoase haine si a pornit spre palat.Aici se pregatea marea nunta a celor doi. Dar la iesirea din palat pe un cal alb frumos Sufletel,remarca un suflet ce radia stralucire de la o distanta considerabila,a coborat si a privit-o cazuta la pamant,din cauza faptului ca tot drumul a plans. I-a luat mana si a sarutat-o pe frunte,in momentul acela cerul s-a deschis,inima a inceput sa ii bata de parca ar dorii sa iasa din piept,iar o ploaie i-a strans la piept facandu-i sa isi strige numele in cerul inalt. Privind unul spre celalalt au realizat cat de frumoasa e dragostea,daca este puternica te gaseste in pustiu…daca e rezistenta iti tine in loc de viata si daca e trainica nu mai e nevoie de nicio bogatie. Din acea zi au uitat de toate bogatiile lumii si impreuna au pornit la drum,drumul dragostei vesnice,traind fericiti pana la adanci batraneti…

Pentru a obtine o farama de viata

Sa o daruim,unor ingerasi de copilasi

Ce isi traiesc?ceea ce trebuia sa fie o frumoasa viata

In ruine de spitale,cu gandul la o zi mai buna

Intr-o lume lipsita de culoare?si nebuna

Asteptand vestea cea mare,o donatie de maduva

Cu totii putem naste un zambet

Pe un chip ce nu a cunoscut fericirea

Pentru un curat suflet

Sa pasim cu incredere pentru a dona

Din viata ce am primit-o?sa dam si altora

Viata din propria noastra viata

Un nou drum cu nume de speranta

Gandeste-te doar putin?

Nu ar putea sa fie si al tau copil?!

Iti spun doar atat fi mai bun?fi umil

Si vino alaturi de noi

Sa dam viata unei lumi,lipsite de culori

Tags: ajutor, ajutor umanitar, campania citeste o poveste, campanie, donatii, doneaza, hipoacuzie, implant cohlear, poveste, Povesti, surditate, umanitar